Ce-i asta?

September 24th, 2012

 

Este frumuseţea.

Este siguranţa.

Este delicateţea.

Este înţelegerea.

Este tot ceea ce ai aşteptat.

Este adeverirea.

Este tăcerea. Pe care o auzi. Şi este liniştea… Pe care o înţelegi.

Pare că, fizic, te-ar fi putut omorî.. Altfel, te face să înţelegi şi să ştii dincolo de orice îndoială că nu există moarte.

Este răsplata, care se întâmplă înainte, pentru ca tu să te chinui să o egalezi prin fapte, după.

Este tăria.

Este iubirea… Este ceea ce vrei să i se fi întâmplat celui de lângă tine, fără să ţi se fi întâmplat ţie vreodată. Dar asta, după… Doar după acel moment, în care afli că aşa ceva este… Moment după care ştii că se poate ca aşa ceva să fie.. Cum se poate aşa ceva?

Este plânsul dulce.

Este inima, care se face auzită, ascultată şi înţeleasă.

Este o flacără, care se aprinde, dar care nu mistuieşte.

Este momentul după care nu mai există rău şi după care nu mai există păcate.

Este ceea ce se întâmplă când stai liniştit şi aştepţi să se întâmple.

Este ceea ce te face să vrei să îţi poţi ţine inima în palme, să o arăţi tuturor.

Este ceea ce te face să îţi acoperi pieptul cu mâinile şi mâinile cu pieptul.

Toate, în aceeaşi clipă.

Ai simţit şi tu?