foileton

Arm your vuvuzelas: WordPress 3.0, the thirteenth major release of WordPress and the culmination of half a year of work by 218 contributors, is now available for download (or upgrade within your dashboard). Major new features in this release include a sexy new default theme called Twenty Ten.

Ideea

de Camil Petrescu

Bibliotecile cu rafturi si zabrele
Sunt pline
De tomuri grele
Pergamente si colectii vechi nepretuite
Legate-n marochine,
In care zac oranduite
Ierarhic subt capitole si titluri
Mii si milioane de idei,
In zeci de mii de tomuri, anexe
Si opuscule
Cu pagini incarcate de calcule subtile
Ca mici desemne
-Arabescuri-
De cercuri seci, de semne
Si magice majuscule.

Dar in ele
Nu sunt decat cadavre de idei,
Caci scrisul tot
E doar gandire vested conservata
Si-nchisa subt formule si subt chei.

Batranii in halaturi vechi,
Cu ochelarii petrecuti dupa urechi,
Uscara
Insectele-n vitrina,
Ca specii rare
Salbatecii codri in ierbare,
Pamantul necuprins, in petece de harti,
Ideile, in prafuite carti.

Si-acuma toate poarta cifre
Si litere latine
In tomuri sigilate-n marochine;
Iar poezia lor,
Astmatice avanturi de simboluri
Zadarnic incercand sa urce-n goluri.

Dar eu
Eu am vazut idei.

Intaia oara, brusc, fara sa stiu,
De dincolo de lucruri am vazut ideea,
Cum vezi, cand se despica norii grei
Si negri
Zigzagul de argint al fulgerului viu.

Si de atunci
-Nelinistit de departarea suava si adanca
De toate talcurile, cheile-
Ca un bolnav cu ochii tintuiti de luna
Pe care norul o ascunde inca,
Fara durere, fara bucurie,
Eu caut in natura pretutindeni, ideile.

Atent si rabdator
Deci le pandesc prelung staruitor
Cum asteptam pe cand eram copil,
Privind prin crapatura gardului
Ograda si ruina caselor pustii
Sa vad cum se ivesc stafii.

Crescut din zilele de ieri,
Nelinistit de marile taceri,
Pandesc si azi prelung staruitor,
Caci si acum din lucruri si vederi
Ideea se aduna
Stravezie, dar precisa si intreaga,
Asa cum se incheaga
Subt privirea unui dervis,
O figura, pe apa unui lac,
In umbra limpezita de copac.

Dar de cate ori descopar, uimit
Cu-nfiorari de vesti rostite-n soapte,
-Freamat nocturn de ulmi-
Ca ideile-s de mult
Alaturea de mine, culmi
Imense si nebanuite, sosite-n noapte…

De-atatea ori
Ca niste munti colosi de ghiata
Plutind subt apa, venind prin palele de ceata.

Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei.

::..

Am urcat în taximetru cu aceleaşi emoţii pe care le are un copil când merge prima oară la şcoală. Ce dracu mă fac dacă nu mă primeşte? E singuru’ de pe aici şi pe Fizicieniştilor sau pe Energeticieniştilor sigur nu mai găsesc nimic. Poate doar la Real – Mister mereu deschis, care e mereu închis noaptea mai găsesc unu’. Da’ e mult de mers până acolo.

- Mergem până la capătu’ lu’ 102?

- Mergem.

A început să vorbească. Primele două minute nu le-am prins. M-am trezit dintr-o dată, când ăsta era deja cu spume la gură.

- Şi aia zice că…

“- Doamnă, povestiţi-mi viaţa dumneavoastră!

- Păi, doamnă, pot să spun că nu am avut noroc în viaţă. Soţul meu mă bătea într-una. M-a bătut în ziua nunţii, m-a bătut în ziua botezului, m-a bătut cu musafiri de faţă, m-a bătut cu părinţii mei de faţă, m-a bătut cu nişte colegi de-ai lui de faţă, m-a bătut până şi cu poliţiştii de faţă! Şi ei, nenorociţii, nu i-au făcut nimic! După ce l-au tras de pe mine mi-au spus că nu prea au ce să-i facă, că ar trebui să depun eu o plângere ca să se poată lua măsuri. Da’ de ce naiba să mai depun plângere, dacă m-a bătut cu ei de faţă? Erau acolo. Nu mai erau organe constatatoare? În fine… M-a bătut şi în noaptea nunţii, m-a bătut şi în noaptea botezului…”

- Băi, omule, deci era asta vai de capu’ ei! A avut fractură de piramidă nazală, fractură de femur, fractură de cur, fractură de orice!

- Aici facem stânga.

- Da, da… Trecuse tancu peste ea, mă-nţelegi? Asta femeie eroină, nu Andreea Marin! Mă rog, i-au trecut toate şi bineînţeles că a divorţat după un timp, da’ era distrusă. Şi zice astalaltă…

„- Doamnă, ştiu că poate par penibilă, după toate câte aţi păţit, înţeleg că aţi suferit mult, dar aveţi o viaţă înainte, sunteţi tânără, puteţi să faceţi multe. Bărbaţii, lăsaţi-i încolo că o să mai fie şi alţii…

- Păi, nu, că m-au mai bătut şi alţii!

- Am înţeles, aţi fost nefericită. Dar o să mai fie şi alţii, o să mai fie alte şanse… Aş vrea să vă întreb… Ce vă doriţi dumneavoatră de la viaţă? Poate că nu este cea mai potrivită întrebare, dar asta aş vrea să ştiu – cam ce v-aţi dori de la viaţă acum.”

Şi asta zice că…

„- Mi-aş dori nişte ţâţe mari, de să iasă din tricou! Să se uite toţi la mine! Să fie nişte ţâţe imense, aşa, cum au femeile de succes de la televizor!” (unu roman)

- Păi, a scăpat uşor, bă, băga-mi-aş pula în sufletu ei! N-ai auzit ce a zis? Că vrea şi ea nişte ţâţe mari. Păi, n-a bătut-o ăla destul, de aia! Trebuia să-i scoată ţâţele din cap la fraieră! Ce ciudaţi mai sunt şi oamenii ăştia, bă!

- Aici facem dreapta şi mai mergem vreo două staţii.

- Bine. Ai mărunt? Dacă nu ai mărunt, trag pe dreapta la magazinu’ ăsta de aici, ca să schimbi nişte bani, că asta e prima cursă şi nu am de rest.

- Păi, trageţi aici, la non-stopu’ ăsta.

A aşteptat omu’ două-trei minute până m-am dus să schimb banii. A avut încredere că o să mă întorc. Şi era taximetrist. (doi roman)

- Gata, am schimbat.

Mi-am aruncat ţigara pe geam şi i-am zis că „e bine aici”. Ceasu’ arăta deja 13,9 şi nu am vrut să-i dau mai mult de 15. M-am dat jos. Am luat-o la pas, nu aveam mai mult de 100 de metri până la alee. Mi-a venit să mă piş. Eram un pic ameţit de la bere. Când sunt un pic ameţit de la bere îmi vin tot felul de idei. M-am gândit: “oare ce căcat s-ar întâmpla dacă mă piş pe trotuar, din mers?”.. M-am pişat pe trotuar, din mers, şi nu s-a întâmplat nimic. În ultima vreme mă piş numai în locuri ciudate. (trei roman) Mi-am adus aminte de To Râbă care avea, şi el, o problemă existenţială: “bă, spunea el, ai văzut că, după ce te pişi, oricât de mult o scuturi, tot îţi curge o picătură în chiloţi?”. (patru roman) Am trecut strada şi am intrat în bloc. Oare la ce se gândeşte Dalai Lama acum?

::..

se vede ciudat de la trei. e dimineaţă şi e răcoare. suflu aburi, dar nu mi-e frig. într-o bucătărie, tot de la trei, lumina e aprinsă. jos, o dacie e parcată câş între două maşini mari.

întotdeauna oamenii spun “dacie” şi “maşină”, de parcă dacia nu e o maşină. “ai văzut bă accidentu ăla? o dacie a intrat într-o maşină” etc. halal simţ patriotic.

de undeva, de la patru, cred, se aude un cântec de leagăn. dar sunt acorduri stridente. e un fel de alarmă, cineva trebuie să se trezească. inteligenţa, bănuiesc, nu mai ştie pe unde să iasă din omul ăla care se trezeşte cu un cântec de leagăn.

nu se mai aude. s-o fi trezit.

pe alee, mai încolo, cineva pleacă deja. cu o dacie. e ceaţă, un felinar prost încă mai luminează. dar e deja lumină. halal ecologişti.

ciripele ciripesc. udătoare de iarbă udă iarba. în lumina aprinsă din bucătăria de la trei se vede cineva. dar e deja lumină.

cântecelul se aude din nou. din cinci în cinci minute, pesemne. să fie un semn? ar trebui să mă culc? halal providenţă.

nu ştiu ce să scriu. m-am gândit să copiez ceva. mi-a trecut prin minte gândul. înseamnă că încă nu a plecat dacă pomenesc despre asta. să mă uit la film în continuare? filmele americane nu mai sunt ce au fost. un lucru îmbucurător.

din lipsă de întregi pun raţionale şi iraţionale. poate fac progresie.

..::

un cuvânt caut. un început perfect, și un sfârșit de apoteoză în același timp. un singur cuvânt mi-ar fi de ajuns. un singur cuvânt care să spună tot. nu e greu să cauți și să găsești un singur cuvânt. dar unul care să spună tot? pesemne că e greu, pentru că îl caut de multă vreme și nu îl găsesc.

un cuvânt care să spună, să fie, să arate, să însemne sângele curs din nas, pantoful pe care am călcat în metrou, o pasăre lovită, niște pietre de pe un teren viran, prieteni, mamă, frate, iubită, alcool, dandelions, praf în ochi, versuri, nume de oameni, un cal, locuri, simțiri, televizor, unde, pastile, iarbă, mirosul unui balon de săpun, julitură, un fir de tutun, felul cum arată oamenii cu degetul și felul cum arată oamenii pur și simplu, ceva oglindit în apă, moarte, minte, scântei, fructe, ce simți când te curentezi, ce simți, ninsoare, rochii, tablouri, departe, tremurat, ceasuri, nu, new york, pahar, opinci, lucruri neștiute, gânduri pierdute, butoane, fiorduri, o tăietură cu lama acolo unde doare mai tare, toate cuvintele care încep cu „x”, cum te simți când vomiți, din când în când, țipătul fratelui tău, un tort glazurat de două ori, zbor, coniac, sorin, foi de hârtie, o față strâmbată de gustul unei lămâi, muște deasupra unui hoit, un vârf de munte, puncte-puncte, cine se trezește primul, primul pas pe o plajă virgină, primul cuvânt pe-o foaie velină, foc, frigul din tren imediat înainte să ajugi acolo, cum e să fii tată de zece copii, să cazi în veceu, nisip în slip, locuri comune, să îți fie frică, să vezi un șurub, la ce te gândești când vezi un om, o fată care te face să te simți liniștit, bătaie cu o curea, că mai vrei să fumezi o țigară, copii, ai crescut, imediat după aia, toate astea la un loc și toate astea pe rând.

când spui un cuvânt de mai multe ori în gând, cuvântul nu mai există. se pierde, îți scapă. ce înseamnă. mi-ar trebui un cuvânt pe care să îl spun în gând și care să însemne toate astea pe rând, în timp ce îmi scapă. să îl scriu pe foaie în toate ipostazele. să se mire lumea, să strige, să se supere, să mă aprobe, să fie de acord, să aprobe cuvântul. sunt atâtea cuvinte.

îmi trebuie un început.

să caut cuvântul, să mă plictisesc de căutare, să mă enerveze, să îmi distrag atenția, să revin și să găsesc cuvântul care să însemne și lucrurile astea.

un cuvânt caut.

..::

De ce mă striveşti, fără milă?
întreabă un mic bob de grâu,
(c-o voce umilă)
o piatră de moară haină
ce, -mpinsă de apa din râu,
îl schimbă-n făină…

Dar piatra de moară, ursuză,
sau, poate, cuminte,
nici nu vrea măcar să auză
când bobul de grâu o acuză,
şi-şi vede de treabă-nainte!

Morala:

Oricât ar cârti înţeleptul,
Când ai putere, ai şi dreptul.

de Cincinat Pavelescu