..::
- uite, bă, curge sânge din punga aia!
- păi, dacă nu l-ai împachetat bine, eu ce să-ţi fac?
- bă, vorbeşte mai frumos! nu e un simplu cotlet. arată puţin respect!
- frate, a fost un porc! hai, urcă odată, să nu ne vadă cineva! şi ai grijă, să nu pătezi portbagajul, că nu ştiu ce îţi fac!fratele mai mare articula întotdeauna cuvintele cu o meticulozitate religioasă.
- credeam că oamenii spun “frate” doar ălora care nu le sunt fraţi.
- ai fumat prea mult! ţi-am zis, în pula mea, să nu mai fumezi atâta, când avem treabă! avea, totuşi, mici scăpări din când în când.
- hai, bă, En, fii mai relaxat! fratele mai mic scăpase vorbele prin deschizătura unui zâmbet uşor stupid. citise pe undeva că fraţii mai mici au la dispoziţie – fără excepţie – o doză mai mare de libertinaj şi ăsta era motiv de ajuns ca să fumeze cât ar fi vrut el, oricând, chiar dacă ar fi avut treabă. asta era, în acelaşi timp, un fel de scuză pentru orice scăpare pe care ar fi putut-o avea.
- nu-mi mai spune “En”! ştii că mă enervează! pune-ţi centura!
- gata. hai!
un pic de tăcere. la al treilea roşu – fratele mai mic a avut dintotdeauna o fascinaţie pentru numere, acesta fiind unul din puţinele lucruri după care se ghida în viaţă – tăcerea a fost întreruptă:
- cică unu avea nervi şi a plecat cu maşina, în noapte. îşi punea mereu centura, da’ de data asta era haotic, că se certase cu gagica şi nu a mai pus-o. nu a văzut o bordură mai înaltă, a intrat în ea şi a zburat prin parbriz. a căzut aiurea şi s-a lovit la coloană. dintr-un ins inteligent, şef de promoţie etc, care avea şi o afacere mică – ceva cu o spălătorie mobilă de maşini, care mergea destul de bine – s-a transformat într-o legumă. gagica lui a renunţat la ce morţii ei făcea şi a început să stea toată ziua cu el, să-i şteargă scuipatu’ care-i curgea din gură. deci, nu trebuia să-mi spui tu să-mi pun centura!
fratele mai mare asculta liniştit. pe el îl fascina uşurinţa CU CAre ăsta micu’ scornea poveşti. nu a zis nimic, totuşi. tot fratele mai mic a continuat.
- bă, nu crezi că limba asta a noastră ar trebui să tolereze mai multe cacofonii? adică, de ce doar alea două sunt acceptate?
- dacă ajung vreodată aşa, să mă împuşti! să mă omori! nu glumesc.
- legumă?
- da.
- roger.
la semaforul cu numărul şapte, fratele mic începu să vorbească iar.
- bă, tu crezi CĂ COpiii de părinţi bogaţi se bucură de cadourile pe care le primesc de la părinţii lor?
- păi, se bucură până şi călugării de “pomana” pe care le-o fac milionarii în dolari. copiii bogaţilor de ce nu s-ar bucura de cadouri? în biblie scrie clar că pomana se face ca un sacrificiu. din pâinea pe care urmează să o mănânci cu familia ta, dai jumate la săraci. aia ar fi “datul de pomană”. dacă îţi permiţi să cumperi o insulă tropicală şi dai un cinci mii de euro la vreun bărbos virgin căsătorit cu iisus, nu se cheamă că faci pomană. şi totuşi virginul se bucură şi începe să se roage pentru sufletul binevoitorului. într-o lume mai dreaptă nu s-ar întâmpla aşa ceva.
- deci, se bucură?
- eh, se bucură, mă! ce să facă şi ei?
- mda… unde-l îngropăm pe ăsta?
::..