::..
Am urcat în taximetru cu aceleaşi emoţii pe care le are un copil când merge prima oară la şcoală. Ce dracu mă fac dacă nu mă primeşte? E singuru’ de pe aici şi pe Fizicieniştilor sau pe Energeticieniştilor sigur nu mai găsesc nimic. Poate doar la Real – Mister mereu deschis, care e mereu închis noaptea mai găsesc unu’. Da’ e mult de mers până acolo.
- Mergem până la capătu’ lu’ 102?
- Mergem.
A început să vorbească. Primele două minute nu le-am prins. M-am trezit dintr-o dată, când ăsta era deja cu spume la gură.
- Şi aia zice că…
“- Doamnă, povestiţi-mi viaţa dumneavoastră!
- Păi, doamnă, pot să spun că nu am avut noroc în viaţă. Soţul meu mă bătea într-una. M-a bătut în ziua nunţii, m-a bătut în ziua botezului, m-a bătut cu musafiri de faţă, m-a bătut cu părinţii mei de faţă, m-a bătut cu nişte colegi de-ai lui de faţă, m-a bătut până şi cu poliţiştii de faţă! Şi ei, nenorociţii, nu i-au făcut nimic! După ce l-au tras de pe mine mi-au spus că nu prea au ce să-i facă, că ar trebui să depun eu o plângere ca să se poată lua măsuri. Da’ de ce naiba să mai depun plângere, dacă m-a bătut cu ei de faţă? Erau acolo. Nu mai erau organe constatatoare? În fine… M-a bătut şi în noaptea nunţii, m-a bătut şi în noaptea botezului…”
- Băi, omule, deci era asta vai de capu’ ei! A avut fractură de piramidă nazală, fractură de femur, fractură de cur, fractură de orice!
- Aici facem stânga.
- Da, da… Trecuse tancu peste ea, mă-nţelegi? Asta femeie eroină, nu Andreea Marin! Mă rog, i-au trecut toate şi bineînţeles că a divorţat după un timp, da’ era distrusă. Şi zice astalaltă…
„- Doamnă, ştiu că poate par penibilă, după toate câte aţi păţit, înţeleg că aţi suferit mult, dar aveţi o viaţă înainte, sunteţi tânără, puteţi să faceţi multe. Bărbaţii, lăsaţi-i încolo că o să mai fie şi alţii…
- Păi, nu, că m-au mai bătut şi alţii!
- Am înţeles, aţi fost nefericită. Dar o să mai fie şi alţii, o să mai fie alte şanse… Aş vrea să vă întreb… Ce vă doriţi dumneavoatră de la viaţă? Poate că nu este cea mai potrivită întrebare, dar asta aş vrea să ştiu – cam ce v-aţi dori de la viaţă acum.”
Şi asta zice că…
„- Mi-aş dori nişte ţâţe mari, de să iasă din tricou! Să se uite toţi la mine! Să fie nişte ţâţe imense, aşa, cum au femeile de succes de la televizor!” (unu roman)
- Păi, a scăpat uşor, bă, băga-mi-aş pula în sufletu ei! N-ai auzit ce a zis? Că vrea şi ea nişte ţâţe mari. Păi, n-a bătut-o ăla destul, de aia! Trebuia să-i scoată ţâţele din cap la fraieră! Ce ciudaţi mai sunt şi oamenii ăştia, bă!
- Aici facem dreapta şi mai mergem vreo două staţii.
- Bine. Ai mărunt? Dacă nu ai mărunt, trag pe dreapta la magazinu’ ăsta de aici, ca să schimbi nişte bani, că asta e prima cursă şi nu am de rest.
- Păi, trageţi aici, la non-stopu’ ăsta.
A aşteptat omu’ două-trei minute până m-am dus să schimb banii. A avut încredere că o să mă întorc. Şi era taximetrist. (doi roman)
- Gata, am schimbat.
Mi-am aruncat ţigara pe geam şi i-am zis că „e bine aici”. Ceasu’ arăta deja 13,9 şi nu am vrut să-i dau mai mult de 15. M-am dat jos. Am luat-o la pas, nu aveam mai mult de 100 de metri până la alee. Mi-a venit să mă piş. Eram un pic ameţit de la bere. Când sunt un pic ameţit de la bere îmi vin tot felul de idei. M-am gândit: “oare ce căcat s-ar întâmpla dacă mă piş pe trotuar, din mers?”.. M-am pişat pe trotuar, din mers, şi nu s-a întâmplat nimic. În ultima vreme mă piş numai în locuri ciudate. (trei roman) Mi-am adus aminte de To Râbă care avea, şi el, o problemă existenţială: “bă, spunea el, ai văzut că, după ce te pişi, oricât de mult o scuturi, tot îţi curge o picătură în chiloţi?”. (patru roman) Am trecut strada şi am intrat în bloc. Oare la ce se gândeşte Dalai Lama acum?