::…
Stai, un pic…
Stai, un pic!
STAI, un pic!
Stai.
…
Trage.
Ascultă.
Vezi.
Suflă.
Fumul dintr-o pipă veche. Te duce departe. Îţi duce mintea.
…
Imaginează-ţi!
O voce calmă. Răguşită. De om bătrân. Câteva clape de pian bătrân. Nişte acorduri de chitară răguşită. O melodie calmă.
Ceva despre o maşină veche. Despre un bătrân calm. Şi despre o maşină bătrână. O melodie veche.
Doar el şi maşina. Şi o pantă calmă. Deasupra unei ape răguşite.
Oare la ce s-o gândi?
Acum multe mii de ani. Oare la ce s-o gândi? Primul om. Care are de gând să se sinucidă. Din lumea asta.
Nu există cuvinte.
Nu există legi.
Nu există sentimente.
Oare ar trebui sărbătorit? Sau oare ar trebui blamat? Primul om care s-a sinucis. Din lumea asta.
Oare la ce s-o fi gândit? Primul om. Care s-a sinucis. Din lumea asta.
Nu existau. Cuvinte. Pe atunci. Doar îngăimări. Cum te poate răni o îngăimare?
Nu existau. Legi. Doar haos. Cum te poate nedreptăţi haosul?
Nu existau. Sentimente. Doar instincte. Cum te poate face un instinct să suferi?
Nu exista curaj. Nu exista laşitate. De asta o face un om din zilele noastre. El crede că e curajos. Şi o face. Ori lumea spune că era prea laş. Ca să fi înfruntat viaţa. Şi de asta a făcut-o.
Nu exista un precedent. El a fost pcut-rimul. Care a făo.
Atunci de ce o fi făcut-o? Primul om. Care s-a sinucis. Din lumea asta.
Oare la ce s-o fi gândit primul om care s-a sinucis?
Ce l-o fi “determinat”?
Oare el o fi inventat curajul? Sau oare de la el a pornit laşitatea?
…::